Fundamente teoretice ale autocontrolului și impulsivității

Definirea conceptului de autocontrol


Autocontrolul reprezintă capacitatea individului de a-și inhiba reacțiile automate sau emoționale pentru a adopta comportamente raționale și social acceptate. Potrivit lui Walter Mischel (2014), autocontrolul este strâns legat de conceptul de întârziere a recompensei – abilitatea de a amâna satisfacerea unei dorințe imediate pentru a obține un beneficiu mai mare în viitor.

Impulsivitatea – trăsătură și comportament


Impulsivitatea se referă la tendința de a acționa rapid, fără o evaluare prealabilă a consecințelor. Ea poate fi o trăsătură de personalitate, dar și o reacție situațională, determinată de factori interni (emoții intense, stres, imaturitate neuronală) sau externi (presiunea grupului, lipsa reperelor morale).

Dezvoltarea neuropsihologică a adolescenților

 Din punct de vedere biologic, adolescența este perioada în care cortexul prefrontal – zona responsabilă de luarea deciziilor și controlul impulsurilor – este încă în dezvoltare. În același timp, sistemul limbic, asociat emoțiilor și recompensei, este foarte activ. Această "nepotrivire" explică de ce adolescenții tind să fie mai impulsivi și mai orientați către satisfacții imediate

Teodorescu & Popescu, Calea Griviței 28, 10394, București, +40 021 123 456
Creați un site gratuit! Acest site a fost realizat cu Webnode. Creați-vă propriul site gratuit chiar azi! Începeți